Proceduri si interventii

Infundarea de glanda Harder

Prolapsul glandei pleoapei a treia cunoscuta si sub numele de ‘’Cherry eye” este o afectiune intalnita la toate rasele de caini, mai ales la rasele brahicefalice si extrem de rara la pisici.

La examenul clinic se observa prezenta unei umflaturi rosietice care iese de sub pleoapa inferioara generand disconfort, conjuctivita si iritatie.

 Tratamentul acestei afectiuni este relativ simplu si consta in aplicarea de antibiotice si antiinflamatorii sub forma de unguente sau picaturi. Reducerea inflamatiei si edemului conjuntivei permite glandei sa revina la dimensiunea si pozitia initiala.  Din pacate, de cele mai multe ori leziunea recidiveaza sau nu se vindeca cu tratament si astfel se recomanda interventia chirurgicala de infundare de glanda a pleopei a treia. Nu se recomanda rezectia sau cauterizarea acestei glande datorita riscului producerii keratoconjunctivitei sicca ( uscarea corneei ). In cazul in care este necesara extirparea ei cel mai probabil din cauza existentei unei formatiuni, se recomanda tratament adjuvant ( lacrimi artificiale, colire ) pe timp indelungat.

  Interventia chirurgicala consta in efectuarea a doua incizii de o parte si de alta a glandei si infundarea ei in pleoapa, activitatea secretorie a glandei pastrandu-se in limite normale.

  Trebuie acordata o atentie suplimentara postoperator deoarece animalul operat poate sa se scarpine sau sa se frece la ochi putand aparea complicatii. Bineinteles se recomanda tratament cu antibiotice si antiinflamatorii timp de 14 zile.

Drenajul ventriculoperitoneal/ drenajul chistului arahnoidian intracranian prin instalare de sunt

 Drenajul ventriculoperitoneal/ drenajul chistului arahnoidian intracranian prin instalare de sunt

 Hidrocefalia congenitala sau chistul arahnoidian intracranian sunt doua afectiuni relativ asemanatoare din punct de vedere al semnelor clinice, tratamentului si interventiei chirurgicale. Atat hidrocefalia cat si chistul arahnoidian reprezinta acumulari de lichid cefalorahidian in cantitati relativ mari in cutia craniana care produc compresie pe creier. Animalele care sufera de aceste afectiuni sunt chinuite de boala din cauza durerilor foarte mari, simptomele ajungand pana la crize de tip epileptiform, pierderea vederii iar in ultima faza pacientii putand ajunge in coma.

Diagnosticul se stabileste in urma examenului clinic, examenului radiologic si  examenului RMN.

  Daca in urma protocolului de tratament medicamentos standard nu se observa inbunatatiri clare ale simptomelor se recomanda interventia chirurgicala de montare a unui sunt ventriculo-peritoneal menit sa reduca presiunea intracraniana drenand lichidul cefalorahidian si redirectionandu-l catre cavitatea peritoneala.

   Din pacate in cele mai multe cazuri dupa diagnosticare pacientii sunt eutanasiati din cauza costurilor ridicate ale investigatiilor necesare, tratamentului si implantului ( cateterul ventriculo-peritoneal ).

   Acest sistem special face ca lichidul cefalorahidian sa se scurga controlat din chist sau din ventricul direct in cavitatea peritoneala.

   Cateterul ventriculo-peritoneal folosit in cazul prezentat mai jos este conceput dintr-un cateter ventricular care se poate introduce intracranian subdural in chist sau in ventricul, o pompa in caz ca acel cateter intracranian se infunda, o valva care are 4 trepte de debit si cateterul peritoneal propriu-zis.

 

  

Pacient diagnosticat cu hidrocefalie

Pacient cu hidrocefalie aflat in tratament medicamentos

Radiografii preoperator

Imagini RMN preoperator

Imagini din timpul interventiei chirurgicale de montare a suntului ventriculoperitoneal

Radiografii postoperator

 

Pacient cu hidrocefalie a doua zi dupa interventia chirurgicala de montare a suntului ventriculoperitoneal

Cistotomia

         Cistotomia este o procedura ce consta in deschiderea chirurgicala a vezicii urinare. Se recurge la cistotomie in multe situatii insa cel mai des aceasta este efectuata in momentul in care se constata prezenta unor cantitati mari de infectie in vezica urinara sau a unor calculi care nu se pot elimina pe cale naturala. Atat infectia cat si calculii produc iritatie,  mictiuni repetate, incontinenta urinara sau chiar retentie blocand uretra.

Diagnosticul de certitudine al litiazei se pune pe baza examenului ecografic si radiologic. Scopul interventiei chirurgicale este extractia calculilor sau indepartarea infectiei care ar putea bloca in cele din urma uretra. Postoperator pacientul trebuie primeasca antibiotice si trebuie monitorizat, medicul stabilind optiunile existente pentru a preveni eventualele recidive.

Mai jos prezentam doua cazuri de extractie a calculilor prin cistotomie.

Hernia diafragmatica

Hernia diafragmatica are loc atunci cand continuitatea diafragmei este intrerupta si organele abdominale migreaza in cavitatea toracica.

Consideratii generale
Herniile diafragmatice pot fi congenitale sau secundare unei traume. Cele mai multe hernii apar datorita traumelor suferite in urma unor accidente rutiere. Herniile diafragmatice sunt acompaniate de dificultati severe de respiratie. Totusi herniile diafragmatie cronice asimptomatice pot fi intalnite destul de des.

Diagnosticul
Se face prin examen clinic si imagistic

 

 

Managementul medical
Daca animalul este dispneic, i se va administra oxigen. Daca pacientul prezinta si efuzie pleurala, se va realiza toracocenteza si daca este in soc, se vor administra antibiotice si perfuzii.

Tratamentul chirugical
Herniile diafragmatice cronice au o rata a mortalitatii mai mare decat cele acute; totusi prognosticul este bun spre excelent in ambele cazuri daca se intervine chirurgical. Datorita problemelor respiratorii, anestezia de electie pentru acest tip de interventie va fi intotdeauna cea inhalatorie.

 

Ingrijiri postoperatorii
Pacientii trebuie monitorizati pentru complicatii respiratorii si li se va administra oxigen, antibiotice si analgezice.

 

Complicatii postoperatorii
Cele mai frecvente complicatii sunt reprezentate de pneumotorax, in special daca hernia este cronica si sunt prezente aderente, si de edemul pulmonar.

Prognostic
Este excelent atunci cand animalul supravietuieste primelor 24 de ore postoperator.

Sindromul de ulna scurta

Sindromul de ulna scurta apare ca urmare a inchiderii premature a placii distale de crestere a ulnei. Aceasta poate duce la o luxatie sau subluxatie a cotului. Netratata, aceasta afectiune determina instabilitatea articulatiei si secundar, aparitia osteoartritei.

Consideratii generale

Cauzele aparitiei sindromului de ulna scurta variaza de la traume, la predispozitie de rasa sau defecte congenitale.

Diagnosticul

Se face prin examen clinic in urma caruia se evidentiaza deformarea membrului afectat si schiopatura de diverse grade, si este continuat de examenul imagistic. Radiografiile ar trebui sa cuprinda atat radiusul si ulna, cat si articulatia cotului si cea carpala, pentru a stabili cu certitudine configuratia osoasa. Se pot efectua radiografii ale membrului congener penru o comparatie intre un membru normal si unul afectat; totusi, foarte frecvent, sindromul afecteaza ambele membre.

Tratamentul chirugical

Presupune efectuarea unei osteotomii in vederea alungirii ulnei. Animalele afectate fiind tinere, pregatirile preoperatorii sunt minime. Pentru aceasta interventie chirurgicala noi folosim intotdeauna anestezia inhalatorie.

Ingrijiri postoperatorii

Se recomanda efectuarea de radiografii postoperatorii pentru a stabili pozitionarea ulnei si congruenta articulara. Schimbarile evidente de pozitionare apar abia dupa cateva zile de la operatie. Miscarea cat mai timpurie postoperator este incurajata pentru reductia dinamica a subluxatiei. Dupa vindecare, se recomanda intarire musculara, inot si fizioterapie.

Complicatii postoperatorii

Posibile complicatii postoperatorii sunt reprezentate de infectii, calusare intarziata sau lipsa calusarii.

Prognosticul

Este bun atunci cand operatia se realizeaza inainte de instalarea osteoartritei, functionalitatea membrului fiind aproape normala. Daca osteoartrita este deja prezenta, va fi nevoie de administrarea periodica de analgezice si antiinflamatoare.

Ruptura de ligament cruciat cranial

 

 

Afectiunile ligamentului cruciat cranial sunt reprezentate de desirari complete sau partiale ale ligamentului sau avulsie a originii insertiei. Ruperea ligamentului se produce din cauze degenerative sau traumatice. Cele doua cauze sunt in stransa corelatie, deoarece un ligament degenerat va fi mai susceptbil traumelor. Degenerarea ligamentului este asociata cu varsta inaintata (mai ales la rasele mari), anomalii de conformatie (membre posterioare drepte) si artropatii imun-mediate. In cazul pisicilor, obezitatea poate creste semnificativ sansele unei rupturi de ligament cruciat cranial. Mecanismul rupturilor traumatice este asociat cu hiperextensia si rotatia interna a membrului, atunci cand acesta este prins intro gaura sau intrun gard. Si sariturile pot duce la rupturi daca forta de impingere craniala a tibiei depaseste punctul de rupere al ligamentului.

 

 

Diagnosticul

Se face pe baza examenului radiologic si al celui clinic. La examenul clinic se va efectua “testul sertarului”, cu animalul in pozitie laterala, culcat pe o parte. Examinarea se va face cu articulatia in extensie, in pozitie normala si la 90 de grade flexie. Rezultatul testului este pozitiv in cazul in care se obtine o miscare craniocaudala de peste 2mm fata de cum apare la o articulatie normala.

 

 

Diagnosticul diferential

Include : entorse, luxatia patelara, leziuni ale ligamentului cruciat caudal, leziuni ale meniscului, artrita primara sau secundara sau artrita imun-mediata.

 

Management preoperator

Pentru a nu produce si mai multe leziuni la nivelul articulatiei, este recomandat ca miscarea pacientilor cu ruptura de ligament cruciat cranial sa fie limitata.

 

Anestezia

Poate fi neuroleptanalgezie sau inhalatorie si se stabileste impreuna cu medicul.

 

Tratamentul

Este chirurgical si poate fi impartit in tehnici de reconstructie intra sau extracapsulare, osteotomie de corectie sau reconstructie primara. Metoda chirurgicala este aleasa in functie de marimea pacientului si gradul de functionalitate al membrului.Reconstructia extracapsulara implica folosirea unor suturi in exteriorul articulatiei sau redirectionarea ligamentului colateral lateral. Se pot folosi numeroase combinatii intre originea suturilor si insertii, cea mai folosita fiind sutura laterala a fabelei si ancorarea crestei tibiale. Localizarea originii suturii extracapsulare si a insertiei poate avea efecte importante asupra izometriei articulatiei, afectand gradul miscarii de “sertar”. Materialele folosite pentru aceasta sutura sunt reprezentate de fire ortopedice de nylon, cu grade diverse de rezistenta.

 

Ingrijiri postoperatorii

Se vor administra antibiotice, antiinflamatorii si analgezice. Se recomanda reluarea activitatilor fizice normale dupa 24-48h de la operatie si exercitii de fizioterapie care imbunatatesc aria de mobilitate, reduc atrofia musculara si duc la folosirea in siguranta a membrului operat.

 

Complicatii

Pot fi reprezentate de infectii, lipsa stabilizarii, leziuni ale meniscului, complicatii date de implant si osteoartrita progresiva.

 

Prognosticul

Este favorabil, cu functionalitate buna pe termen lung a membrului operat.

Luxatia patelara

Luxatia patelara mediala este o cauza destul de des intalnita a schiopaturilor la caini si se produce datorita deplasarii patelei din santul trochlear. Se intalneste in special la cainii din rasele mici, dar poate sa apara si la rasele mari. Este asociata cu anomalii musculo-scheletale si are diverse grade de luxatie ( de la grad I – patela poate fi luxata, dar luxatia prin miscarea normala a articulatiei se produce rar, flexia si extensia se realizeaza normal; pana la grad IV – rotatie mediala a platoului tibial proximal de pana la 80-90 de grade. Patela e luxata permanent si nu poate fi repozitionata nici macar manual).
Orice caine, indiferent de rasa, varsta sau sex poate suferi de aceasta afectiune, dar rasele toy si mici prezinta o predispozitie. Majoritatea animalelor afectate prezinta o schiopatura intermitenta sau isi tin flexat membrul la 2-3 pasi.

Diagnosticul

Se face prin examen clinic si imagistic (membrul va fi pozitionat cu atentie pentru a nu obtine rezultate fals pozitive sau negative).

Managementul medical

Luxatia patelara mediala poate fi tratata conservativ sau chirurgical. Varianta de tratament depinde de istoricul clinic, frecventa luxatiei si varsta pacientului.

Medicatia preoperatorie

Include antibiotice, antiinfalamtorii si analgezice.

Anestezia

Pentru astfel de interventii chirurgicale noi recomandam intotdeauna anestezia inhalatorie.

Tratamentul chirurgical

Scopul tratamentului chirurgical este de a reaseza patela in pozitie anatomica si de a impiedica deplasarea ei. Acest lucru se poate realiza prin : trochleoplastie (adancirea santului trochlear), transpozitie de creasta tibiala si imbricare laterala cu eliberare mediala (tesuturile care inconjoara patela sunt dilacerate pe partea interna a genunchiului si imbricate pe partea lui externa). Ancorarea patelei se va face cu fire ortopedice de diverse rezistente in functie de talia animalului.


Ingrijiri postoperatorii

Pacientul va fi plimbat in lesa 6 saptamani si se vor limita miscarile necontrolate. Dupa aceasta perioada animalul se va intoarce gradual la activitatile obisnuite. Se recomanda exercitii de ficioterapie pentru o recuperare mai rapida.

Prognosticul

Este excelent , in urma interventiei chirurgicale obtinundu-se functionalitate normala a membrului.

Entropionul

Reprezinta rasucirea spre interior a marginilor pleoapelor, datorita unor cicatrici sau a unor caracteristici de rasa.

 

Consideratii generale

Entropionul poate afecta intreaga margine a ploapei sau doar o parte a sa. Entropionul spastic se produce secundar blefarospasmului asociat unor corpi straini la nivelul corneei, a ulceratiilor, conjuctivitei cronice, blefaritei sau keratitei. Frecarea genelor asupra corneei cauzeaza iritatie, epifora, blefarospasm, fotofobie, conjunctivita si ulcer cornean.

Diagnosticul

Se pune in urma anamnezei, examenului fizic si semnelor clinice.

Diagnosticul diferential

Entropionul trebuie diferentiat de enoftalmie, cili ectopici, dacriocistita, ulcer cornean sau uveita severa.

Managementul preoperator

Consta in administrarea tratamentului pentru ulcer cornean si conjunctivita.

Anestezia

Poate fi inhalatorie sau neuroleptanalgezie si se va stabili impreuna cu medicul in  functie de pacient.

Tratamentul chirugical

Exista mai multe abordari chirurgicale ale acestei afectiuni. Selectia tehnicii chirurgicale se va face in functie de specie, severitate si pozitia afectiunii. In cele mai multe cazuri este necesara excizia unei bucati pentru a realiza eversia ploapei afectate.

Ingrijiri postoperatorii

Pacientul va purta guler pentru a evita lezarea locului operat. Se vor da analgezice 2-3 zile postoperator si se vor aplica unguente cu antibiotic pana la 10 zile. Firele de sutura se vor indeparta dupa 10 zile. Este recomandat ca gulerul sa fie mentinut inca 3 zile dupa scoaterea firelor de sutura, deoarece exsita tendinta de scarpinare si lezionare a zonei operate.

Complicatii

Sunt reprezentate de dehiscenta suturilor in urma scarpinatului si de infectii la locul operatiei in cazul nerespectarii tratamentului si a normelor de igiena.

Prognosticul

Este foarte bun, chiar daca nu se poate obtine un contur perfect normal al ploapei.

Fractura de femur remediata prin metoda Rush

Consideratii generale

Fracturile femurale se produc cel mai des in urma unor accidente rutiere, dar si in urma caderilor de la inaltime si a unor lovituri cu corpuri dure. Fracturile articulare ale femurului necesita, datorita pozitionarii si a fortelor de tractiune si frecare, o reconstructie anatomica si o fixare interna rigida pentru a minimaliza afectiunea articulara degenerativa si a maximaliza functionalitatea.

Diagnosticul

Se pune in urma examenului clinic (se simte crepitatie la palpare si pacientul acuza dureri in zona afectata ) si al celui imagistic.

 

Analize de laborator

Deoarece pacientul ce a suferit o trauma prezinta anumite riscuri, este recomandat sa se efectueze un set minim de analize pentru evaluarea preanestezica.

Managementul medical

Managementul medical sau conservativ nu reprezinta o optiune in aceasta situatie. Se recomanda interventia chirurgicala.

Managementul preoperator

Deoarece acest tip de fractura apare datorita unei traume, este necesara intai stabilizarea animalului si apoi efectuarea interventiei chirurgicale. Se vor administra analgezice.

Anestezia

Pentru acest gen de interventie chirurgicala se va folosi anestezia inhalatorie.

Tratamentul chirurgical

Urmareste repozitionarea anatomica si fixarea fara a leza articulatia, dar conferind suficienta forta de rezistenta pentru a preintampina deplasarea. Aceasta se obtine prin pozitionarea broselor dupa metoda Rush.

Ingrijiri postoperatorii

Se vor efectua radiografii de control postoperator pentru evaluarea reductiei fracturii si pozitia implanturilor. Activitatea fizica ar trebui sa fie redusa la mers in lesa si fizioterapie pana la vindecarea totala a fracturii. Dupa 4-6 saptamani se recomanda noi radiografii pentru a evalua gradul de vindecare.

Complicatii

Sunt date de miscarea implanturilor in articulatie , ceea ce va duce la degenerari articulare ce necesita o noua interventie chirurgicala.

 

Prognositcul

Este bun pe termen lung, cu recapatarea functionalitatii membrului afectat si lipsa durerii.

Pacientul la 3 saptamani de la operatie :

Fractura de tibie remediata cu fixatori externi

Fracturile de tibie
Se produc ca urmare a unei traume la nivelul membrelor posterioare, datorata in general unui accident rutier, dar si luptelor cu alte animale, caderilor sau lovirilor. Afectiuni preexistente (cancer) pot de asemenea sa produca fracturarea tibiei. Grosimea stratului muscular de la acest nivel creste riscul unor fracturi deschise, dar reprezinta un avantaj pentru aplicarea fixatorilor externi pentru remedierea lor. Deoarece fracturile tibiale sunt cel mai adesea cauzate de o trauma, se recomanda evaluarea amanuntita a animalului pentru identificarea posibilelor contuzii pulmonare, a pneumotoraxului si a altor fracturi.
Diagnosticul
Se pune cu ajutorul examenului radiologic si al celui clinic. Dupa efectuarea examenului clinic si excluderea prezentei socului, hipotensiunii, dispneei severe, e posibil sa fie necesara sedarea animalului pentru realizarea radiografiilor. In functie de tipul fracturii, se vor efectua mai multe incidente.
Managementul medical
Se vor administra analgezice si antibiotice in cazul fracturilor deschise sau cand se intervine chirurgical. Anumite fracturi tibiale pot fi remediate prin aplicarea unui bandaj gipsat, vindecarea facandu-se destul de rapid.
Pregatirile preoperatorii
Se vor ingriji ranile deschise, se vor administra analgezice si se vor rezolva problemele medicale secundare.
Anestezia
Va fi de tip inhalator sau neuroleptanalgezie, in functie de caz.
Tratamentul chirurgical
Decizia de a efectua o remediere inchisa sau deschisa se face dupa evaluarea configuratiei fracturii si selectia implanturilor.
Aplicarea fixatorilor externi este recomandata pentru tratarea unei palete largi de fracturi tibiale. Deoarece fracturile tibiale sunt adesea deschise, folosirea fixatorilor este de preferat pentru a nu invada locul fracturii cu implanturi. Rigiditatea unui fixator poate fi sporita prin adaugarea de brose si bare de fixare bilaterale.
Ingrijiri postoperatorii
Se recomanda efectuarea de radiografii postoperatorii pentru a evalua aliniamentul si reductia fracturii si pozitionarea implanturilor. De asemenea se va continua tratamentul analgezic, antiinflamator si antibiotic. Activitatea fizica ar trebui sa fie redusa la mers in lesa pana la vindecarea fracturii.
Complicatii
Pot fi date de infectii osoase, migrarea implanturilor si calusare defectuoasa sau lipsa calusarii.
Prognosticul
Este favorabil, cu recapatarea totala a functionalitatii membrului afectat.

Fractura de tibie remediata cu fixator extern dinamic

Fracturile de tibie

Se produc ca urmare a unei traume la nivelul membrelor posterioare, datorata in general unui accident rutier, dar si luptelor cu alte animale, caderilor sau lovirilor. Afectiuni preexistente (cancer) pot de asemenea sa produca fracturarea tibiei. Grosimea stratului muscular de la acest nivel creste riscul unor fracturi deschise, dar reprezinta un avantaj pentru aplicarea fixatorilor externi pentru remedierea lor. Deoarece fracturile tibiale sunt cel mai adesea cauzate de o trauma, se recomanda evaluarea amanuntita a animalului pentru identificarea posibilelor contuzii pulmonare, a pneumotoraxului si a altor fracturi.

 

 

Diagnosticul

 

Se pune cu ajutorul examenului radiologic si al celui clinic. Dupa efectuarea examenului clinic si excluderea prezentei socului, hipotensiunii, dispneei severe, e posibil sa fie necesara sedarea animalului pentru realizarea radiografiilor. In functie de tipul fracturii, se vor efectua mai multe incidente.

 

 

Managementul medical

Se vor administra analgezice si antibiotice in cazul fracturilor deschise sau cand se intervine chirurgical. Anumite fracturi tibiale pot fi remediate prin aplicarea unui bandaj gipsat, vindecarea facandu-se destul de rapid.

Pregatirile preoperatorii

Se vor ingriji ranile deschise, se vor administra analgezice si se vor rezolva problemele medicale secundare.

Anestezia

Va fi de tip inhalator sau neuroleptanalgezie, in functie de caz.

Tratamentul chirurgical
Decizia de a efectua o remediere inchisa sau deschisa se face dupa evaluarea configuratiei fracturii si selectia implanturilor.
Aplicarea fixatorilor externi este recomandata pentru tratarea unei palete largi de fracturi tibiale. Deoarece fracturile tibiale sunt adesea deschise, folosirea fixatorilor este de preferat pentru a nu invada locul fracturii cu implanturi. Rigiditatea unui fixator poate fi sporita prin adaugarea de brose si bare de fixare bilaterale. In anumite cazuri, o fractura calusata vicios poate duce la scurtarea membrului afectat. Pentru remediere, va fi nevoie de fracturarea artificiala a osului – osteotomie, ceea ce va duce la formarea de calus in timpul procesului de vindecare. Aces calus poate fi manipulat pentru a atinge o sumedenie de obiective. Fixatorii externi dinamici pot fi folositi pentru alungirea calusului, si deci si a osului, printr-un proces lent de calostaza sau hemicalostaza. Acest proces de alungire a membrului poate fi efectuata in doua sensuri simultan – alungire bifocala.

Ingrijiri postoperatorii

Se recomanda efectuarea de radiografii postoperatorii pentru a evalua aliniamentul si reductia fracturii si pozitionarea implanturilor. De asemenea se va continua tratamentul analgezic, antiinflamator si antibiotic. Activitatea fizica ar trebui sa fie redusa la mers in lesa pana la vindecarea fracturii.

Complicatii

Pot fi date de infectii osoase, migrarea implanturilor si calusare defectuoasa sau lipsa calusarii.

Prognosticul

Este favorabil, cu recapatarea totala a functionalitatii membrului afectat.

La cateva zile de la operatie :