Afectiunile ligamentului cruciat cranial sunt reprezentate de desirari complete sau partiale ale ligamentului sau avulsie a originii insertiei. Ruperea ligamentului se produce din cauze degenerative sau traumatice. Cele doua cauze sunt in stransa corelatie, deoarece un ligament degenerat va fi mai susceptbil traumelor. Degenerarea ligamentului este asociata cu varsta inaintata (mai ales la rasele mari), anomalii de conformatie (membre posterioare drepte) si artropatii imun-mediate. In cazul pisicilor, obezitatea poate creste semnificativ sansele unei rupturi de ligament cruciat cranial. Mecanismul rupturilor traumatice este asociat cu hiperextensia si rotatia interna a membrului, atunci cand acesta este prins intro gaura sau intrun gard. Si sariturile pot duce la rupturi daca forta de impingere craniala a tibiei depaseste punctul de rupere al ligamentului.
Diagnosticul
Se face pe baza examenului radiologic si al celui clinic. La examenul clinic se va efectua „testul sertarului”, cu animalul in pozitie laterala, culcat pe o parte. Examinarea se va face cu articulatia in extensie, in pozitie normala si la 90 de grade flexie. Rezultatul testului este pozitiv in cazul in care se obtine o miscare craniocaudala de peste 2mm fata de cum apare la o articulatie normala.
Diagnosticul diferential
Include : entorse, luxatia patelara, leziuni ale ligamentului cruciat caudal, leziuni ale meniscului, artrita primara sau secundara sau artrita imun-mediata.
Management preoperator
Pentru a nu produce si mai multe leziuni la nivelul articulatiei, este recomandat ca miscarea pacientilor cu ruptura de ligament cruciat cranial sa fie limitata.
Anestezia
Poate fi neuroleptanalgezie sau inhalatorie si se stabileste impreuna cu medicul.
Tratamentul
Este chirurgical si poate fi impartit in tehnici de reconstructie intra sau extracapsulare, osteotomie de corectie sau reconstructie primara. Metoda chirurgicala este aleasa in functie de marimea pacientului si gradul de functionalitate al membrului.Reconstructia extracapsulara implica folosirea unor suturi in exteriorul articulatiei sau redirectionarea ligamentului colateral lateral. Se pot folosi numeroase combinatii intre originea suturilor si insertii, cea mai folosita fiind sutura laterala a fabelei si ancorarea crestei tibiale. Localizarea originii suturii extracapsulare si a insertiei poate avea efecte importante asupra izometriei articulatiei, afectand gradul miscarii de „sertar”. Materialele folosite pentru aceasta sutura sunt reprezentate de fire ortopedice de nylon, cu grade diverse de rezistenta.
Ingrijiri postoperatorii
Se vor administra antibiotice, antiinflamatorii si analgezice. Se recomanda reluarea activitatilor fizice normale dupa 24-48h de la operatie si exercitii de fizioterapie care imbunatatesc aria de mobilitate, reduc atrofia musculara si duc la folosirea in siguranta a membrului operat.
Complicatii
Pot fi reprezentate de infectii, lipsa stabilizarii, leziuni ale meniscului, complicatii date de implant si osteoartrita progresiva.
Prognosticul
Este favorabil, cu functionalitate buna pe termen lung a membrului operat.
