Sindromul de ulna scurta apare ca urmare a inchiderii premature a placii distale de crestere a ulnei. Aceasta poate duce la o luxatie sau subluxatie a cotului. Netratata, aceasta afectiune determina instabilitatea articulatiei si secundar, aparitia osteoartritei.
Consideratii generale
Cauzele aparitiei sindromului de ulna scurta variaza de la traume, la predispozitie de rasa sau defecte congenitale.
Diagnosticul
Se face prin examen clinic in urma caruia se evidentiaza deformarea membrului afectat si schiopatura de diverse grade, si este continuat de examenul imagistic. Radiografiile ar trebui sa cuprinda atat radiusul si ulna, cat si articulatia cotului si cea carpala, pentru a stabili cu certitudine configuratia osoasa. Se pot efectua radiografii ale membrului congener penru o comparatie intre un membru normal si unul afectat; totusi, foarte frecvent, sindromul afecteaza ambele membre.
Tratamentul chirugical
Presupune efectuarea unei osteotomii in vederea alungirii ulnei. Animalele afectate fiind tinere, pregatirile preoperatorii sunt minime. Pentru aceasta interventie chirurgicala noi folosim intotdeauna anestezia inhalatorie.
Ingrijiri postoperatorii
Se recomanda efectuarea de radiografii postoperatorii pentru a stabili pozitionarea ulnei si congruenta articulara. Schimbarile evidente de pozitionare apar abia dupa cateva zile de la operatie. Miscarea cat mai timpurie postoperator este incurajata pentru reductia dinamica a subluxatiei. Dupa vindecare, se recomanda intarire musculara, inot si fizioterapie.
Complicatii postoperatorii
Posibile complicatii postoperatorii sunt reprezentate de infectii, calusare intarziata sau lipsa calusarii.
Prognosticul
Este bun atunci cand operatia se realizeaza inainte de instalarea osteoartritei, functionalitatea membrului fiind aproape normala. Daca osteoartrita este deja prezenta, va fi nevoie de administrarea periodica de analgezice si antiinflamatoare.
