Trombii reprezintă coaguli de sânge ce se formează pe fondul unor patologii cardiovasculare (endocardite, arterite) sau în cazul tulburărilor de coagulare a sângelui. Aceștia sunt inițial aderenți la endoteliul vascular al vasului în care se formează, însă în anumite condiții (traumatisme, efort accentuat, etc.) se pot mobiliza, fiind preluați de torentul sangvin în circulația sistemică. Trombii de dimensiuni mari pot bloca vase sangvine, afecțiune denumită tromboembolism, cu semne clinice diferite în funcție de organul sau vasele sangvine afectate. Tromboembolismul aortic presupune blocarea unui tromb de mari dimensiuni la bifurcația aortei abdominale, producând ischemie la nivelul teritoriului vascular aferent arterelor iliace comune. Simptomatologia constă în paraplegie cu debut brusc, cianoză la nivelul membrelor posterioare, durere, lipsa pulsului și a tensiunii arteriale la nivelul arterelor femurale și arterei coccigiene.
Datorită obturării aortei, volumul sangvin ce ar trebui sa ajungă la nivelul membrelor posterioare stagnează în circulație, presiunea arterială crește, iar plasma sangvină extravazează, producând edem pulmonar și simptome respiratorii secundare. Afecțiunea reprezintă o urgență chirurgicală, fiind necesară restabilirea promptă a circulației sangvine la nivelul membrelor posterioare, în caz contrar se pot produce leziuni ireversibile la nivelul țesuturilor membrelor posterioare.
Intervenția chirurgicală constă în arteriotomia aortei la nivelul bifurcației abdominale, extragerea trombului și sutura peretelui arterial. Postoperator este necesară administrarea de anticoagulante, pentru a preveni formarea unor noi trombi. Prognosticul postoperator este favorabil, însă este recomandat ca pacienții cu tromboembolism sa fie supuși unui examen cardiologic riguros, pentru identificarea patologiei primare ce a dus la formarea trombului.
